Daruieste un strop de speranta si arata ca iti pasa!

de către Alina Anghel
Azi sunt trista. Am fost zilele trecute in Auchan si am cheltuit pe cateva chestii 130 ron. In jurul meu, forfota ca intotdeauna, dar daca te uitai mai bine, fiecare isi taia de pe lista ce a cumparat, calcula in gand sau cu voce tare cat costa ce este deja in cos: „E ok, ne ajung banii.” Peste tot, oameni tristi, la casa, pe banda, cele mai ieftine produse din magazin. Chiar si eu m-am gandit: „Ce naiba, parca toate sunt mai scumpe, nici nu ma asteptam sa cheltuim atatia bani.” Si nu am luat nimic in afara de mancare. Mi se pare ca toate sunt mai scumpe in ultima vreme si, sincer, nu stiu unde o sa ajungem in ritmul asta.

Sunt trista pentru ca ne-am pierdut umanitatea. Pentru ca nu mai stim sa daruim din suflet, fara a astepta ceva in schimb. Pentru ca suntem superficiali si nu mai stim sa apreciem persoanele care ne inconjoara. Pentru ca lucrurile marunte nu ne mai bucura. Pentru ca dam 50 ron pe un ruj, dar nu daruim un zambet cuiva ce are nevoie. Pentru ca ne plangem ca nu avem bani, dar nu renuntam la pachetul de tigari de zi de zi. 
In 2011 am aflat pentru prima data de campania ShoeBox. Am aflat tarziu si am reusit sa fac o singura cutie. Rezultatul este . Anul trecut am postat mai devreme, prin . M-am gandit ca e suficient timp pentru toata lumea sa cumpere cate ceva. M-am lovit de aceleasi probleme ca intotdeauna: nu am bani, nu am timp, nu am chef … Anul trecut, din putinii bani pe care i-am avut (pentru ca da, nici eu nu am foarte multi, sunt luni cand, dupa ce platesc chiria si facturile, mai raman doar cu bani de mancare) am reusit sa fac 4 copii fericiti. Nu, nu mi-a placut atitudinea celor care au preluat cutiile anul trecut, dar macar au ajuns la niste copii. Eu nu am puterea necesara sa vad tristetea din ochii lor, am fost acum multi ani la un camin in prag de sarbatori si imaginile de acolo imi sunt bine intiparite pe retina, am plecat de acolo cu lacrimi curgandu-mi pe obraji, fara sa le pot stapani. Si nu, nu sunt genul care se emotioneaza usor. 
Anul asta probabil e mult prea devreme, vor zice unii si altii. Dar cum ar fi, ca atunci cand cumperi pentru tine, sa cumperi si o ciocolata in plus, pentru un copil amarat? Si apoi o jucarie, la urmatoarele cumparaturi o caciula si tot asa … Nu-i asa ca nu ai simti aceste cumparaturi?
M-am hotarat sa particip si anul acesta la acest proiect. Sa fac cat de multe cutii pot. Si ma poti ajuta si tu, cumparand ceva din . Toti banii obtinuti vor fi alocati acestui proiect. Gasesti in blog sale atat produse noi, cat si produse foarte putin folosite.
Daca nu iti place acest proiect, gaseste altul. Sau ofera ceva cuiva care are nevoie. Daruieste un strop de speranta si arata ca iti pasa! 

S-ar putea să-ți mai placă

9 comentarii

Hapi 06 octombrie 2013 - 11:28 AM

Am gasit o batrana….singura. Care nu mai are nici un sprijin. E de aici din Cluj si pe ea vreau sa o ajut. Gestul tau e foarte binevenit

Răspunde
Alina Anghel 06 octombrie 2013 - 11:34 AM

Hapi, si tu esti de admirat. Daca ar lua toti exemplu, am trai intr-o lume mai buna …

Răspunde
Mihaela Bolea 06 octombrie 2013 - 11:54 AM

Noi toţi putem face mai mult pentru cei din jurul nostru. Să nu uităm nicicând, de cei mai trişti ca noi, astea sunt vorbele pe care le port mereu în suflet, vorbe spuse de o fostă profă de la master… Şi da, postarea ta este în asentimentul meu, cu siguranţă mi-ai dăruit un motiv în plus să duc la bun sfârşit intenţia mea pentru aceste sărbători ce stau să vină. Din puţinul nostru, putem să dăruim unor oameni cu adevărat încercaţi de soartă! Îţi mulţumesc pentru postare, Alina, toată aprecierea pentru învăţămintele transmise! 🙂

Răspunde
Miu Miu 06 octombrie 2013 - 8:56 PM

Ce frumos…eu nu particip la proiectul asta dar eu donez hainele unei familii nevoiase…Eu am o problema cu faptul ca nu sunt din Buc si nu as putea sa le inmanez personal…

Pupici

MiuMiu

shoeper-women.blogspot.ro

Răspunde
Alina Anghel 06 octombrie 2013 - 9:23 PM

Cu drag, Mihaela! Daca macar o persoana dintre cele care citesc acesta postare constientizeaza ce trebuie sa faca mai departe, eu ma declar implinita si multumita, caci mi-am atins scopul.

Si trebuie sa recunosc ca am primit deja mesaje private de la oameni care vor sa ajute, cu bani sau obiecte. Deci, sunt fericita!

Răspunde
Alina Anghel 06 octombrie 2013 - 9:26 PM

Ilda, ma cunosti doar si stii ca nu mi-e usor sa scriu astfel de postari. Dar cateodata nu mai suport, si uite ce iese. Vreau sa cred ca vom fi mai buni, mai darnici si mai putin superficiali. Cu drag te imbratisez!

Răspunde
Alina Anghel 06 octombrie 2013 - 9:28 PM

Anul trecut si-au extins campania in mai toata tara (si au pornit din Cluj!), nu stiu sa iti spun acum daca si la tine se sttrang cutii.
Insa e bine si asa, decat deloc. Te pup!

Răspunde
Hapi 07 octombrie 2013 - 5:02 PM

Am mult de lucru si unii m-au cam luat peste picior ca nu-mi "vad de treburile mele". Dar tot ce fac- fac atunci cand sunt libera . Sper sa reusesc ce mi-am propus. Stiu ca nu se face primavara cu o floare dar esti si tu una si mai sunt…..deci simtim aroma ghioceilor

Răspunde
Alina Anghel 07 octombrie 2013 - 7:36 PM

Ce frumos ai spus-o, parca se simte deja aroma 😀

Răspunde

Lasă un Comentariu

* Prin utilizarea acestui formular ești de acord cu stocarea și gestionarea anumitor date despre tine de către acest website.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Acest website folosește cookie-uri pentru a-ți îmbunătăți experiența de navigare. Presupun că ești de acord cu acest lucru, însă poți opta pentru dezactivarea lor dacă dorești. Acceptă Citește mai mult