3 frici ale pisicilor, explicate

Deși nu am fost niciodată fan pisici, de când le am pe cele două minunate am încercat să le înțeleg comportamentul, mai ales că sunt total diferite (una de rasă Albastră de Rusia, iar cealaltă de rasă „Maidaneză”). A încerca să înțelegi de ce pisica se comportă într-un anumit mod poate fi derutant, deoarece uneori pisicii îi este teamă de anumite lucruri (aparent) aleatorii. Vei vedea care sunt trei asemenea fobii la pisici și dacă acestea sunt la fel de reale și tulburătoare precum la oameni.

 

Ai văzut vreodată o pisică tânără trecând pe lângă o oglindă? Reacția lor este de obicei una de fugă. Se crede că acest lucru se datorează descendenței din pisica sălbatică africană. Pisica sălbatică este o specie teritorială și reacționează devenind agresivă (luptă) sau fugind (speriată) dacă o altă pisică îi invadează spațiul.

 

Întrucât puține animale au capacitatea de a se recunoaște în oglindă, pisica va presupune că un intrus i-a invadat teritoriul și va acționa în consecință.

 

Deși nu poți face multe pentru a-ți împiedica animalul să se confrunte cu această teamă, ea se va obișnui în cele din urmă cu faptul că o pisica ciudată apare de fiecare dată când se află în acea zonă. Foarte rar se întâmplă că o pisica să devină agresivă în astfel de cazuri. Nedetectând însă mirosul celeilalte pisici își va pierde interesul.

 

Pisicile pot fi comparate cu copii mici care, privind în oglindă la reflecția lor, nu înțeleg că sunt tot ei fără primi explicații din partea părinților. Prin urmare, pentru pisici este tot un fel de „lipsa de experiență”.

 

Încă de prin 2015, YouTube-ul a început să fie plin de filmulețe cu reacțiile înspăimântate ale pisicilor la vederea castraveților. Stăpânii plasau un castravete în apropierea pisicii atunci când acestea se așteptau mai puțin (cum ar fi în timpul mesei), apoi priveau cum pisica sare înspăimântată.

 

O teorie pentru această frică este faptul că unele pisici au confundat castravetele cu un șarpe, dar nu este neapărat adevărat. De fapt, pisicile vânează șerpi, deci nu există dovezi pentru o predispoziție genetică de a se teme de ei.

 

Mai degrabă, pisicile își văd zonele de hrănire sau alte locuri familiare din casă ca fiind spații sigure și care nu trebuie păzite. Deci, atunci când un obiect neașteptat (nu doar un castravete) este plasat acolo fără știrea lor, este posibil ca acestea să fie uimite, surprinse sau înspăimântate.

 

Deși poate fi amuzant să vezi pisicile sărind ca răspuns la ceva ce pare inofensiv, pentru ele poate fi cu adevărat dureros, pentru că se simt amenințate într-un loc în care erau anterior în largul lor. Pentru a preveni apariția problemelor de încredere, este recomandat să nu faci astfel de farse care să sperie pisica.

Unor pisici nu le pasă dacă își udă labele. Altele (rasa Maine Coon) sunt chiar cunoscute datorită faptului că se bucură de înot ocazional. Din nou, acest lucru are legătură cu evoluția pisicilor. Strămoșii lor au fost rareori expuși la apă așa că sunt programate genetic pentru a nu avea încredere în „chestiile” umede.

 

Fiind descendente ale unor creaturi care locuiau în locuri calde, este de înțeles de ce pisicilor le place căldura. Blana lor absoarbe apa (în loc să o respingă ca blana unui câine), ceea ce înseamnă că le ia mai mult timp să se usuce și să se încălzească din nou. Pisicile se simt vulnerabile atunci când sunt umede, deoarece blana lor udă le îngreunează mișcările, făcând dificilă deplasarea rapidă și cățărarea în siguranță.

 

Dar când este timpul să facă o baie? O pisică care petrece mult timp în aer liber și a cărei blană a devenit murdară poate avea nevoie de spălare ocazională. Poți evita reacțiile neplăcute expunându-ți pisica la apă numai atunci când este strict necesar și asigurându-te că nu-i pulverizezi niciodată apă direct față sau să o scufunzi brusc. Apoi, șterge-o bine cu un prosop curat și las-o să stea într-un loc cald până când blană îi revine la normal.

 

 

Desigur, pisicile pot avea multe fobii (la pungi de plastic, la aspiratoare, etc.), în general la lucruri necunoscute, care nu pot fi explicate. Însă este o idee bună să îți ajuți animalul de companie să le depășească, prin expunerea la o „doză mică” din obiectul de care se teme și apoi să îi oferi o recompensă pentru a se forma asocieri pozitive. Fii răbdător, citește semnalele pisicii și asigură-te că este fericită și relaxată, în ritmul său.

Love,

Alina