De vorbă cu Georgiana Ghiță, coach profesionist acreditat ICF, trainer și psihoterapeut în formare

Sunt oameni cu care abia aștepți să discuți și o poți face minute sau ore în șir, pierzând noțiunea timpului. Din categoria asta face parte și Georgiana Ghiță, pe care am avut plăcerea să o cunosc recent, dar să simt o conexiune cu ea de parcă ne știm de o mulțime de ani. Următorul pas firesc a fost să o invit în proiectul #InterviuCuUnAntreprenorRomân și să descoperim împreună, eu și cu tine, mai multe despre ea.

Pentru cei care te descoperă pentru prima dată, cine ești, ce faci și ce îți propui prin munca pe care o faci?

Sunt Georgiana Ghiță, coach profesionist acreditat ICF, trainer și psihoterapeut în formare. Lucrez cu oameni care își doresc mai multă claritate, să își atingă obiectivele și să aibă relații sănătoase cu ei înșiși și cu cei din jur. 

Prin munca mea îmi propun să creez un spațiu în care oamenii să se poată opri din pilotul automat, să se înțeleagă mai bine și să facă alegeri care sunt în acord cu cine sunt cu adevărat, nu doar cu ceea ce au învățat că „ar trebui” să facă sau să fie. Pentru mine, coachingul și psihoterapia nu sunt despre a oferi soluții, ci despre a-i ajuta pe oameni să își descopere propriile resurse și să își schimbe perspectiva. De a-i ajuta să își asume responsabilitatea propriei vieți și de a-și rescrie credințele care poate îi limitează. 

Ai avut o carieră în HR înainte să devii coach și psihoterapeut în formare. Ce te-a făcut să alegi acest drum?

Am învățat să-mi placă să lucrez cu oamenii. Am fost o fire mai puțin sociabilă și cu abilități de comunicare și relaționare reduse. După facultate am ales un job în resurse umane, neștiind că asta mă va provoca să dezvolt aceste abilități. Cei aproape zece ani petrecuți în HR mi-au oferit ocazia să mă cunosc și să cunosc oamenii în contexte foarte diferite: recrutare, dezvoltare, leadership, schimbări organizaționale. Am învățat multe despre echipe, performanță și despre ceea ce îi motivează pe oameni. 

La un moment dat, însă, am realizat că, dincolo de obiective, planuri și competențe, există ceva mult mai profund. De multe ori, vedeam că era ceva mai profund care îi oprea. Frica, convingerile limitative sau mecanismele de adaptare pe care le dezvoltaseră de-a lungul vieții. Am fost inițial client în coaching când eram pe un rol de tranziție în leadership și atunci m-am îndrăgostit de meseria asta. 

Acum un an am ales să încep și o formare în psihoterapie integrativă pentru că mi-am dat seama că unele blocaje sunt mult mai profunde. Am simțit că vreau să înțeleg omul dincolo de comportamentele pe care le vedem la suprafață și să-l pot însoți într-un proces de schimbare mai profundă.

Care este momentul în care știi că munca ta a făcut cu adevărat diferența pentru cineva?

Sunt momentele în care clienții îmi spun că au reușit să depășească un blocaj, sau poate își dau voie să facă ceva ce își doresc, sau că iau o pauză fără să se simtă vinovați, sau că au setat limite sănătoase în relații, sau că reușesc să iasă din ce în ce mai des de pe pilot automat. Fiecare progres mă bucură și îmi dă o enormă satisfacție. 

Rezultatele exterioare sunt importante, bineînțeles, dar cele mai valoroase schimbări sunt cele care pornesc din interior. Pentru că atunci când se schimbă felul în care un om se raportează la el însuși, se schimbă și alegerile pe care le face, relațiile pe care le construiește și felul în care își trăiește viața. Cred că una dintre cele mai frumoase părți ale muncii mele este să văd momentul în care cineva începe să se privească cu mai multă blândețe și își dă voie să creadă că poate exista și un alt mod de a trăi și de a face alegeri. 

Care este cea mai comună concepție greșită despre coaching? Dar despre psihoterapie?

Cred că una dintre concepțiile greșite despre coaching este că un coach îți spune ce să faci sau îți oferă rețete pentru viața ta. În realitate, coachingul nu este despre a da răspunsuri, ci despre a crea un spațiu în care omul își poate clarifica propriile răspunsuri.

De multe ori, oamenii vin la coaching spunând „nu știu ce vreau” sau „nu știu cum să fac schimbarea”, dar în spatele acestor întrebări se ascund adesea frici, convingeri sau tipare care îi țin pe loc. Rolul coachului este să îi ajute să vadă mai clar, să își acceseze resursele și să transforme conștientizarea în acțiune. 

Când vine vorba despre psihoterapie, una dintre cele mai frecvente percepții greșite este că se adresează doar persoanelor care trec prin perioade extrem de dificile sau se confruntă cu probleme grave. Sau că trebuie să fii nebun să faci terapie. Psihoterapia este un spațiu valoros pentru oricine își dorește să se înțeleagă mai bine, să exploreze experiențele care i-au format și să vindece anumite răni emoționale sau tipare care se repetă.

Aș spune că diferența esențială este că, deși ambele procese susțin dezvoltarea personală, coachingul este orientat în special spre obiective, claritate și acțiune, în timp ce psihoterapia lucrează mai profund cu experiențele, emoțiile și procesele interioare care influențează felul în care funcționăm astăzi. Se completează foarte bine. 

Ce rol au avut propriile tale provocări în felul în care ai ajuns să lucrezi astăzi cu oamenii?

Procesul meu de dezvoltare personală m-a făcut să înțeleg că, dincolo de ceea ce vedeam la suprafață, fiecare persoană are o poveste, niște experiențe care au modelat-o și anumite mecanisme pe care le-a construit pentru a se adapta.

Și eu am trecut prin perioade în care am căutat răspunsuri, în care am avut momente de îndoială și în care a trebuit să mă uit mai atent la mine, la alegerile mele și la ceea ce mă ținea pe loc. Aceste experiențe m-au ajutat să dezvolt mai multă empatie și să înțeleg cât de dificil poate fi uneori să faci o schimbare, chiar și atunci când știi că este ceea ce îți dorești. Sunt în continuare implicată în procese terapeutice care mă ajută să fiu bine cu mine pentru a-i putea susține și pe alții să fie bine cu ei. Cred că un om poate însoți cu adevărat un alt om într-un proces de transformare atunci când a avut și el curajul să se uite sincer la propria poveste.

Ce te surprinde cel mai des atunci când lucrezi cu oamenii?

Poveștile oamenilor sunt diferite și extraordinare, asta mă surprinde de fiecare dată când cunosc pe cineva. Sunt mereu surprinsă prin câte trec oamenii și câtă reziliență au. Mă simt onorată când sunt primită în povestea omului din fața mea. Mă surprinde și cât de multe resurse interioare au oamenii, chiar și atunci când ei nu le mai văd. De multe ori, vin într-un proces de coaching convinși că le lipsește ceva: mai multă încredere, mai mult curaj, mai multă motivație sau o soluție clară. Dar, pe parcurs, descoperă că multe dintre răspunsurile pe care le căutau existau deja în ei. Aveau nevoie doar de un spațiu în care să se oprească, să se asculte și să privească lucrurile dintr-o perspectivă nouă.

Ce observi că îi ține pe oameni blocați chiar și atunci când își doresc sincer să se schimbe?

Oamenii nu sunt blocați pentru că nu își doresc suficient de mult să se schimbe, ci pentru că schimbarea presupune să renunțe la ceva familiar. Chiar și atunci când o situație nu ne mai face bine, ea este cunoscută și familiară. Iar creierul nostru tinde să prefere ceea ce îi este familiar în locul necunoscutului. De aceea, uneori rămânem în relații care nu ne mai împlinesc, în locuri de muncă în care nu ne mai regăsim sau în obiceiuri care nu ne mai sunt de folos. Și ne spunem o întreagă poveste despre de ce nu e bine să facem schimbarea. 

În realitate, orice schimbare importantă vine la pachet cu nesiguranță. Cred că schimbarea începe atunci când avem curajul să rămânem puțin în acel disconfort, să ne înțelegem fricile și să alegem conștient, nu doar automat. De multe ori, nu lipsa de curaj ne oprește, ci faptul că nu avem încă suficientă încredere că putem face față necunoscutului. Și de multe ori la asta lucrez împreună cu clienții, la încrederea că se vor descurca orice ar fi.

Există un obicei sau un ritual de care nu te-ai despărți niciodată și care te ajută să rămâi conectată cu tine?

Mă ajută foarte mult să am zilnic cel puțin 30 de minute de conectare cu corpul, de meditație și de observare a emoțiilor și senzațiilor din corp. Această practică mă ajută să ies de pe pilot automat, să mă concentrez pe respirație și să evaluez cum mă simt acum și ce nevoi am. De asemenea, ritualul meu de dimineață, cu micul dejun mâncat în liniște și în ritmul meu, mă ajută să intru ușor în activitățile zilei. Am învățat că grija față de mine nu înseamnă neapărat gesturi spectaculoase. Uneori, înseamnă doar să îmi acord câteva minute în care să fiu cu adevărat prezentă. Pentru mine, aceste momente sunt cele care mă ajută să rămân echilibrată și să pot fi, la rândul meu, prezentă pentru oamenii cu care lucrez. 

Ce ai învățat despre tine în ultimul an și cum se reflectă asta în felul în care lucrezi cu oamenii?

Una dintre cele mai importante lecții pentru mine în ultimul an a fost să am răbdare cu rezultatele. Trăim într-o lume în care ne dorim ca lucrurile să se întâmple repede și, de multe ori, mă surprindeam evaluând prea devreme cât de repede am rezultate făcând ceva. Am învățat că nu tot ceea ce este valoros produce rezultate imediate. Uneori, ai nevoie de timp, de consecvență și de încredere în proces.

Această lecție m-a schimbat și în felul în care lucrez cu oamenii. Nu mai privesc dezvoltarea ca pe o cursă în care trebuie să ajungem cât mai repede la o destinație. Cred că schimbările care durează sunt cele care se construiesc pas cu pas, iar rolul meu este să îi însoțesc pe oameni în acest proces, nu să îi grăbesc.

Dacă cineva citește acest interviu și simte că este într-un moment de confuzie, care ar fi primul pas pe care l-ai recomanda?

L-aș invita să își ofere puțin timp și să își răspundă la câteva întrebări:

• Ce vreau eu cu adevărat să fac?
• Ce gânduri îmi aduc cea mai mare confuzie?
• Dacă orice ar fi posibil acum, fără blocaje sau confuzii, ce aș face sau ce aș alege pentru mine?

Confuzia de obicei apare atunci când în noi sunt mai multe voci care se contrazic: „trebuie să fac așa”, „ba nu, așa”, „dar dacă fac așa se supără X”, sau „ce-o să zică lumea”, etc. Important este să reușim să identificăm care este vocea noastră autentică în tot acest zgomot din mintea noastră. Când se face liniște dispare și confuzia. 

Cum îți încarci bateriile și ce îți aduce bucurie în viața de zi cu zi?

Îmi încarc bateriile prin lucrurile simple. Cred că pe măsură ce am evoluat, am început să apreciez tot mai mult momentele în care nu trebuie să demonstrez nimic și pot pur și simplu să fiu prezentă. Natura are un rol foarte important pentru mine, este o resursă valoroasă. Îmi plac plimbările în natură, drumețiile sau pur și simplu să stau să mă bucur de aer curat și verdeață. Fac și sport și mă încarcă cu energie. Și să urmăresc documentare pe diverse teme, mai ales în zilele în care afară vremea nu permite atât de mult timp petrecut în natură.

Care este mesajul pe care ai vrea să îl rețină cineva după ce termină de citit acest interviu?

Aș vrea ca fiecare persoană care citește acest interviu să își amintească faptul că felul în care privește o situație poate schimba felul în care o trăiește. Nu putem controla tot ce ni se întâmplă, dar putem învăța să ne alegem răspunsul, să ne ascultăm mai mult și să facem alegeri care sunt în acord cu cine suntem. Poate cel mai important mesaj este acesta: nu este niciodată prea târziu să te întorci către tine și să construiești o viață care să te reprezinte.