34
„Nimeni este numele meu: Nimeni imi spun tata si mama si la fel toti tovarasii mei.” Homer, Odiseea
Dupa ce am citit aceasta carte, Manfredi a devenit brusc unul dintre autorii mei preferati. Nici nu se putea altfel, ca o pasionata de arheologie ce sunt (am avut o lunga perioada de timp ideea fixa de a ma face arheolog). Valerio Massimo Manfredi este profesor de arheologie la Universitatea Bocconi din Milano, mi-am dat seama inca din text ca are cunostinte temeinice de arheologie si mitologie.
In noaptea de 16 noiembrie 1973, la Atena, Periklis Harvatis, un eminent arheolog, moare intr-un mod mai mult decat ciudat dupa ce descopera vasul de aur al lui Tiresias. Cateva ore mai tarziu, in Piata Politehnicii izbucneste revolta studenteasca, iar o tanara studenta, Heleni, este arestata, violata si ucisa sub ochii iubitului ei, Claudio. Acesta este salvat in ultima clipa si destinul lui este sa isi razbune iubita.
Stilul in care este scris romanul este captivant, intotdeauna esti in alerta, mai ales daca te si imaginezi in mijlocul actiunii. Am calatorit cu „Oracolul” din Grecia rascolita de revolte in Franta, inapoi in Grecia peste 10 ani, de la Dodona si Siwa pana la Nemrut Dagi si Efira. Este un roman care impleteste mitologia cu realitatea, este imprevizibil si captivant, un roman initiatic l-as numi eu, imbina cu succes traiectoria vietii cu ritualul necromantic, o ipoteza din Odiseea XI. Va atrage genul acesta?
Acesta postare face parte din campania vALLuntar initiată de Grupul Editorial ALL, cu sprijinul ROMSILVA si sunt necesare minim 15 comentarii pentru a fi plantat un copacel.
36 comentarii
imi plac filmele de genul, care te tin cu sufletul la gura (in niciun caz cele horror) si cred ca mi-ar placea si cartea, dar numai sa nu fie prea trista.
Desi arheologia nu ma atrage DELOC, cartea asta suna super, super, super interesant 😀 Si imi aminteste intr-un fel de "Vanatoarea Comorilor", era un serial acum ceva ani daca iti mai amintesti, cu Tia Carrere. E si acum in reluare 😛
Nu este foarte trista, mi se pare foarte profunda 🙂
Irina, da, stiu serialul. Ce mult mi-a placut, cred ca eram prin generala cand a inceput! Parca l-as revedea, ce bine ca mi-ai adus aminte de el!
Sa stii ca si mie imi plac mult cartile in care regasesc detaliile pasiunilor mele, in special (pre)textele medicale. Totodata, sunt deschisa si spre alte povesti, asa cum este cartea recenzata de tine. Felicitari
Wow, trebuie sa fie o carte a genului tare buna daca ti-a adus un nou autor preferat! Ma bucur pentru tine, si eu ma entuziasmez tare cand mai dau de cate unul 🙂
Da, pare foarte interesanta cartea:)
Spor la plantat copaci!
Ooo, ce carte interesanta trebuie sa fie aceasta! Alina, ai scris recenzia in asa fel incat mi-ai trezit interesul de la primul cuvant!
Neaparat o voi cauta pentru a o citi!
🙂 Nu mi-a trecut prin cap nicicand sa devin arheolog! Sa inteleg ca esti pasionata si de istorie…
Spor la plantat copacei!
Te pup, draga mea!
Ilda
Frumoasa recenzie, chiar suna interesant romanul acesta.
Imi place istoria adusa mai aproape de literatura, chiar si impletita cu fictiune, raman cu noi detalii pe care cartile de istorie ni le prezinta seci si reci.
Lecturi placute si spor la copacei!
Imi plac cartile care te tin in suspans 😉 Ma atrage si acest gen, deci o sa o trec pe lista de dorinte 😉
interesanta cartea 🙂 Spor la copacei
Imi place mult acest tip de lectura!
Spor la plantat!
pare interesantă cartea… baftă la câți mai mulți copăcei!
Interesanta povestea! O trec pe lista, multumesc pentru recomandare!
Da, chiar ma atrage genul acesta si-mi place recenzia facuta de tine. O sa ma uit dupa carte…..
Intr-adevar, este mult mai usor de citit o carte care imbina utilul cu placutul, sa zic asa. Merci de vizita!
M-a prins pe subiect cu mitologie, arheologie, suspans … Am mai gasit una in biblioteca de acelasi autor, o s-o incep de indata 😀
Merci, Rux!
Ilda, asa este, istorie si mitologie, mai ales egipteana 🙂 Poate daca ma nasteam in alte locuri … In alte timpuri stiu sigur ca am fost cineva 🙂
Ma bucur ca iti place, as putea sa ti-o imprumut (deja trebuie sa fac lista :)) Pupici!
Asa este, Cristina, literatura intotdeauna prezinta istoria altfel. Si fictiunea, de multe ori mie mi se pare reala, la modul ca este reala, dar autorul o poate expune tocmai in ideea ca va fi preluata ca si fictiune. Poate crezi ca-s nebuna, dar asa percep eu multe "fictiuni" 🙂
Da, si este imprevizibila pana la capat! Foarte faina 😀
Merci!
Ce bine ca nu-s singura 😀 Merci!
Cred ca ti-ar placea si tie 🙂
Si ce am descris eu este doar inceputul!
Sunt mai mult ca sigura ca tie iti va placea 😀
am mai citit o singura recenzie la cartea asta dar e clar pe lista mea de lectura. spor la copacei:)
Nu prea e genul meu, dar cred ca ar iesi un thriller bun din carte. Copac frumos!
nu neaparat, dar felul cum ai scris imbie la lectura
frumoasa si felicitarea din poza 😀
Si s-au facut doi pomi 🙂 Am citit recenzia ta, insa de data asta recunosc ca nu e tocmai stilul meu preferat,, Nu stiu de ce, am preferat mereu povestile cu final vesel sau sa citesc ceva sa ma faca sa zambesc.
Gabriela, dar nu totul este cu happy end, din pacate. Dar fiecare are propriul stil, desigur 🙂
Asa mult ma bucur cand instig si pe altii de n-ai idee 🙂 Felicitarea mi s-a parut oarecum reprezentativa pentru Claudio, care parca renaste din propria cenusa, ca o pasare pheonix.
Da, ar fi o ecranizare pe cinste daca s-ar respecta intocmai.
Ma bucur ca iti place, Sim! Spor la citit!
Chiar ma atrege genul acesta arheologico-politist, as citi cartea cu placere!
Daca te atrage, ti-o recomand cu placere!