26
Cand am primit un colet plin cu bunatati (a se citi carti) de la Editura Herg Benet, m-am bucurat mai ceva ca atunci cand primesc dulciuri. Cand am ajuns la Poezii pentru vaduve, mi-am zis ca sigur cineva ma uraste. Nu pentru ca as avea ceva cu vaduvele, dar poeziile chiar nu sunt pe gustul meu. Acum, ca am primit cartea, trebuia sa o citesc. Mi-am facut curaj, am umplut cada cu apa si , pentru a fi suficient de relaxata, am luat si cutia cu ciocolata Leonidas cu mine, sa fiu sigura ca nu imi scade glicemia. Ma asez confortabil in apa fierbinte, imi iau inima in dinti si cartea in mana. O deschid cu emotie si ma atrage vizual inca de la prima pagina. O rasfoiesc, scris putin, ma gandesc ca se citeste repede. Incep sa o citesc si rad in hohote. Termin cartea si uit sa mananc ciocolata.
Cartea este impartita in sase capitole: Poezii vaduve, Poezii despre filme, Poezii despre mobila, Afurisila, Poezii din tren, Random. Toate poeziile au o doza de umor negru si sunt pline de o ironie extrem de usor de detectat. Stilul este unul creepy, vulgar (in sensul bun al cuvantului), extrem de amuzant.
Capitolul I – Poezii vaduve prezinta lumea in care barbatul a fost ciopartit de nevasta si aruncat prin soba, ghivechi, pilaf sau pe sub pat. Scrise din perspectiva vaduvei care ar face orice sa aiba parte de niste liniste, poeziile par macabre, dar sunt extrem de amuzante.
„Jur ca n-am vrut sa te-mpung/ Mi-o alunecat cutitu`/ Am vrut sa-ti fac o salata./ Hai, nu mai fi trist, iubitu`.”
Capitolul II – Poezii despre filme include zece poezii despre filme celebre, scrise in acelasi stil cu care m-am obisnuit deja. Mi se pare ciudat, dar totodata ingenios, sa scrii poezii despre filme, am cata imaginatie sa ai?! Cine nu recunoaste filmul de mai jos?
„Cine bate seara/ La fereastra ta?/ Este Peter Parker, / Nu te mai speria.”
Capitolul III – Poezii despre mobila – ei bine, capitolul asta il bate de departe pe cel despre filme. Doua dintre poeziile din acest capitol imi par mai degraba potrivite in primul, sau poate nu am inteles eu esenta lor.
Capitolul IV – Afurisila. Iepurele Afurisila este un personaj controversat si vesel, ce spune adevarul (sau versiunea lui de adevar) verde in fata. Insa atunci cand are nevoie de ajutor nu il primeste, din motive evidente. Capitolul se incheie cu o fraza de-o profunzime extrema: „rea nu-i cine-i mica, mica-i cine-i rea.”
Capitolul V – Poezii din tren, ce ar putea fi la fel de bine din orice mijloc de transport in comun din Romania. Nicio calatorie fara o nebunie, ar putea fi motto-ul acestui capitol.
Capitolul VI – Random, include poezii despre orice, care nu pot fi incadrate prin celelalte capitole. Stilul este la fel de amuzant, chiar si atunci cand citesti despre bunica ce sufera de Alzheimer.
Poezii despre vaduve este o carte extrem de usor de citit, cu capitole ce se intrepatrund, chiar daca la prima vedere par sa nu aiba nimic in comun. Marcica Belearta are un stil inconfundabil de a scrie, usor de citit si recitit. Este o carte pe care as cumpara-o unei prietene triste, este o carte pentru femeile care au nevoie de putin umor in viata de zi cu zi. Mai ai cateodata nevoie sa faci si haz de necaz.
Iti plac poeziile? Ai citi cartea Marcicai? (Apropo, un pseudonim mai ciudat de atat nu putea gasi?!)
Cu drag,
Alina
24 comentarii
Daca ai uitat sa mananci din ciocolata sigur este buna cartea.
Nu ma pasioneaza poeziile ce e drept, nici in liceu nu erau neaparat preferatele mele, insa am descoperit ca a iesi putin din zona de confort nu este un lucru asa rau! 🙂
am ras de m-am prapadit cand am citit aceste poezii. mi se pare ca tipa are un talent si-un umor fantastic!
Nici eu nu sunt fana a poeziilor, dar pare destul de interesanta cartea. Chiar ma gandesc sa o fac cadou cuiva.
Neaparat trebuie sa o iau si eu! Nici eu nu sunt fana poezii, dar imi plac cele funny.
deci nu sunt fana poezii dar cartea asta pare foarte funny 😂
Pare o carte ce te face să zâmbești instant, bună de purtat în geantă și deschis în momentele tensionate din viată.
Ce tare suna capitolul Poezii vaduve :)) am citit versurile scrise de tine si m-a bufnit rasul instant, cred ca m-as amuza copios sa le citesc pe toate!
N-am auzit de Maricica dar am aflat acum. I-am citit si iubitului meu :). Ne-am amuzat impreuna si credem ca e o carte buna pentru prietena noastra de familie, o sa-si vindece niste rani cu poeziile astea 🙂
Foarte interesant, cred ca avem nevoie de umor macabru din cand in cand.Nu am auzit de autoare si nici de cartea ei.
E mai naspa cand trebuie sa scrii despre ele :)) Dar aici nu a fost cazul.
A ajutat si faptul ca se citeste repede 😀
Asa zic si eu!
Trebuie sa o citesc si eu
Daca are simtul umorului, cu siguranta ii va placea 😀
Chiar merita o sansa.
Este, chiar este!
Sa stii ca se potriveste in geanta, e subtire 😀
Sunt funny toate 😀
Sa stii ca este foarte amuzanta toata cartea 😀 Daca are simtul umorului, daruieste-o cu incredere!
Macabru sau nu, de umor avem nevoie cu siguranta!
Da, da, ti-o recomand!
Suna bine cartea, cred ca si mie mi-ar placea s-o citesc. 🙂
Waaa! Vreau si eu sa citesc cartea asta. Mi se pare foarte misto conceptul.