13
Unele carti se citesc repede, altele mai putin repede. Insa nu sunt genul care sa abandoneze o carte, chiar si in situatiile disperate, cand nu ma prinde deloc (imi aduc aminte cu tristete cat m-am chinuit sa citesc Camera mortii de John Grisham si cate alte zeci de carti am citit in paralel). Un lung drum spre o planeta mica si furioasa este scrisa de Becky Chambers si a aparut la Editura Herg Benet in traducerea lui Alexandru Voicescu.
Atunci cand Rosemary Harper se alatura echipajului de pe Wayfarer, asteptarile nu ii sunt foarte mari. Dincolo de peticele pe care ar trebui să le capete cat mai curand, Wayfarer este o nava marunta, aparent linistita, ratacita in birocratia megacorporatiilor si, cel mai important, potrivita pentru ca Rosemary sa se distanteze de problemele din trecut. Iar personalitatile atat de distincte si rasele atat de diverse ale noilor sai colegi (de la excesiv de amabila Sissix, la Kizzy si Jenks, perechea nedespartita de tehnicieni ce carpesc maruntaiele navei) pot fi in acelasi timp si motiv pentru certuri haotice, si baza unor noi prietenii care ar fi parut imposibil de legat. Una peste alta – locul perfect pentru ea.Totul pana ce Ashby, nobilul capitan, accepta comisionarea unei lucrari extrem de profitabile: construirea unui tunel hiperspatial catre o planeta indepartata. Oportunitatea le-ar asigura tuturor independenta financiara, asta daca ar putea supravietui lungului si primejdiosului drum prin galaxia marcata de o pace fragila.Insa Rosemary nu este singura care are secrete de ascuns, iar intreg echipajul va descoperi ca spatiul este vast, iar propria nava cu adevarat mica …
Nu sunt cel mai mare fan al SF-urilor, dar nici nu ma dau in laturi de la a le citi. Becky Chambers este fiica unui profesor astrobiolog si inginer aerospatial, om de stiinta in era rachetelor Apollo, iar aceste influente sunt evidente in aceasta carte.
Actiunea, daca pot sa ii spun asa, se petrece intr-un viitor in care oamenii erau deja colonisti pe Marte, lucrau impreuna cu alte specii si invatau impreuna sa se adapteze si sa supravietuiasca. Rosemary fuge din lumea ei, in care era parte a unei familii bune, in necunoscut, devenind grefiera navei Wayfarer, o mica nava cu un echipat variat, ce incearca sa isi depaseasca limitele si in care fiecare personaj incearca sa uite sau sa ascunda anumite detalii din trecut.
Cartea este destul de plata si cu multe descrieri extrem de plictisitoare, peste care mi-a fost extrem de greu sa trec, pentru ca m-am chinuit sa citesc cuvant cu cuvant. Totusi, daca treci de scenele plictisitoare, gasesti o imaginatie bogata a autoarei si detalii ce te captiveaza si iti fac mintea sa isi imagineze fiecare scena in parte.
Personajele sunt destul de monotone, chiar daca sunt scoase din anonimat de descrierile care mai de care mai atragatoare, poate si datorita provenientei (recunosc, mi-am imaginat fiecare personaj in parte, in baza descrierilor facute, iar castigatoarea a fost Sissix).
Desi este o carte in care mi-ar fi placut sa existe mai multa actiune, sa fie mai dinamica, aceasta este totusi despre iubire, manipulare, traiul in comun, luarea deciziilor dificile si asumarea lor, sacrificiu si prietenie. Am observat cateva idei ce se contureaza in carte: nu conteaza familia de sange, ci cea pe care o simti aproape; deciziile gresite nu te afecteaza numai pe tine; egoismul si lipsa de comunicare sunt periculoase pentru toti; superioritatea nu este o solutie; dragostea nu inseamna numai romantism.
Pentru mine a fost o carte nu tocmai pe gustul meu, insa daca te pasioneaza genul SF sau esti incepator, o poti citi fara probleme. Sunt chiar curioasa daca ai citit-o cum ti s-a parut.
O gasesti online sau aici.
Cu drag,
Alina
2 comentarii
Hmmm, aveam asteptari foarte mari de la ea. Inca de cand am vazut-o, am topait ca o mingiuta de ping-pong, sperand ca e ceva in genul The Expanse. O s-o rasfoiesc daca o vad in librarie, poate ma prinde. Who knows~
Multam de recenzie! ^_^
Nu imi plac cartile si nici filmele SF.