Promit să iubesc cristale la fel de mult!

De fiecare dată când mă duceam la ea, parcă pătrundeam într-un tărâm magic. Imaginează-ți, o casă cu etaj, ca-n filme: un parter uriaș, ticsit cu mobilă antică, statuete grecești și cristale naturale. Te izbește candelabrul ce pare desprins din povești și mereu îi spuneam: locul ăsta e fantastic, totul este încărcat cu o energie bună! Îmi zâmbea și mă invita să luăm loc pe canapeaua ce se potrivea perfect cu interiorul, să bem o cafea. Vorbeam vrute și nevrute, ea era mereu fericită că o vizităm și nici nu știu când trecea timpul, iar eu trebuia să plec. Ne-am simțit bine de câteva ori, până într-o zi, când am găsit-o tristă. Nu am apucat nici să intru în casă și să o întreb ce a pățit, că a și început să îmi spună. Femeia frumoasă pe care o știam părea o bătrână obosită, abia ținându-se pe picioare. Am așezat-o pe canapea și mi-a spus să închid ușa. Ce voia să îmi spună trebuia să rămână doar între noi. Mă gândeam că a luat-o razna deja, nu mai era picior de om în casă. De om, repetă ea. Nu de oameni îmi este mie frică, spuse cu voce stinsă.

„Când m-am mutat aici, eram doar o puștoaică. Părinții mei primiseră moștenire această casă de la o mătușa pe care nici măcar nu o cunoșteam. Nu ne-a atras nimic atenția când am venit să o vedem și, pentru că era o minunăție de casă (după cum bine poți observa), am hotărât să ne mutăm în ea. După câteva nopți dormite aici, am început să avem cele mai teribile coșmaruri. Toată lumea se trezea obosită și speriată, erau atât de reale încât nici în ziua de azi nu știu dacă era doar un vis sau pur și simplu eram transpusi într-o lume paralelă, în care casa era locuită de spiritele celor decedați.

Pentru că ne plăcea prea mult încât să renunțăm la ea și vechea noastră casă fusese deja vândută, mama s-a apucat să caute remedii. După ce am eliminat de pe listă tot ce se putea (preoți, sfințire și alte idei de genul), coșmarurile erau din ce în ce mai dese și mai de lungă durata. Și printre coșmaruri, am visat un bătrân gârbovit care ne-a spus să căutăm cristale pentru casă. Așa am aflat că există o gamă extrem de variată de cristale: cristale norocoase, cristale protectoare, cristale pentru prosperitate, cristale pentru chakre, cristale feng-shui.

Din ziua în care am adus în casă primele cristale, coșmarurile au început să scadă în intensitate. Am început să purtăm fiecare câte o amuletă cu cristale și ne-am dat seama că nopțile încep să fie liniștite, niciun spirit nu se mai apropia de noi. Iar pentru protecția casei, am făcut pe comandă acest candelabru. Deși pare să fie confecționat din sticlă ordinară, fiecare bucățică din el este de ametist. Nu o să îți spun decât că are o încărcătură spirituală deosebit de puternică, are funcție de protecție, inclusiv împotriva celor de pe altă lume și are capacități de purificare. Atât îți cer: nu înlătura niciodată cristalele din casa asta, căci eu nu mai stau mult pe aici și totul îți rămâne ție!”

Mă uit șocată și nu îmi vine să cred dacă e vis, realitate, o poveste de groază sau chiar primesc minunăția asta de casă. Întind mâna spre bătrâna ce abia mai respiră și cu ultimele puteri îmi dă amuleta ei. O strâng la piept cu putere și îi spun că am înțeles, promit să iubesc cristale la fel de mult!

*Articol scris pentru SuperBlog 2020