Gargui este o carte atipica. Mi-am dorit mult sa o citesc, mai ales din perspectiva a ceea ce am citit despre ea. M-am intrebat ironic: oare de a fost nevoie de o documentare de 7 ani pentru a scrie o carte? Si am aflat.
Povestitorul din Gargui este un contemporan de-al nostru – cinic, frumusel si fustangiu – care bantuie prin vidul moral al vietii moderne. Romanul debuteaza cu eroul nostru conducand masina pe un drum intunecat, cand atentia ii este distrasa de ceea ce pare a fi o ploaie de sageti. Masina cade intr-o rapa, iar el sufera arsuri cumplite pe tot corpul. Isi revine pe un pat de spital, indurand chinuri inimaginabile, planuind in detaliu suicidul pentru ziua cand va fi externat – caci s-a transformat intr-un monstru, atat trupeste, cat si sufleteste. Dar lucrurile se complica odata cu aparitia unei femei misterioase, Marianne Engel, sculptorita de garguie, care ii marturiseste ca il cunoaste dintr-o viata anterioara, cand ei doi erau un cuplu de indragostiti.
Dincolo de tulburatoarea poveste de dragoste, Gargui poate fi considerat un roman cu cheie, intrucat isi livreaza mesajul apeland la filosofie, medicina, arhitectura, pictura si literatura. Topind alchimic legende si mituri din diferite zone si epoci (nordul viking, Anglia victoriana, Japonia feudala), Andrew Davidson creeaza o poveste de iubire stranie si originala, intr-un roman cotat ca o senzatie in lumea literara internationala si comparat cu In numele trandafirului al lui Umberto Ecco sau Pacientul englez al lui Michael Ondaatje.
Povestea se desfasoara in doua planuri: trecut si prezent. Este o poveste de dragoste atipica, tocmai pentru ca nu este o poveste de dragoste adevarata. Povestitorul, un actor al filmelor pentru adulti, este obisnuit sa ii trateze pe toti cei din jur cu superioritate, iar accidentul si recuperarea ii deschid noi orizonturi. Marianne, cea care il ajuta sa se recupereze, ii povesteste viata lor comuna din trecut, din Germania anilor 1400, cand ea era o calugarita si el un mercenar. In zilele noastre, Marianne este o sculptorita de garguie si stie ca va muri dupa ce va ajunge la ultima din cele 27. Totodata, fisa ei medicala o catalogheaza ca schizofrenica.
Romanul este scris foarte detaliat, dar vizual, fara a fi obositor. Pasaje intregi de descrieri iti provoaca senzatii extraordinare, iar povestea este una originala, dar tulburatoare, o adevarata aventura pe care o citesti cu sufletul la gura si incerci sa patrunzi misterul: oare totul se petrece in mintea bolnava a Mariannei, care sufera de schizofrenie sau chiar este personajul complex care a depasit limita timpului pentru a-si salva iubitul de-a lungul secolelor?
Pe de alta parte, este o poveste despre iertare, rascumparea pacatelor, mantuire. De fapt, este o calatorie initiatica a personajului principal in regasirea sinelui, plina de simboluri, legende si referinte la Infernul lui Dante. Un amanunt care m-a intrigat si mi s-a parut interesant: numele personajului principal nu este dezvaluit, iar cartea este scrisa la persoana I.
Nu imi place cum s-a terminat, din punctul meu de vedere imi sugereaza ca personajul nu este atat de vindecat precum ar trebui, dupa toate intamplarile prin care a trecut. Totusi, este o poveste complexa, diferita, fascinanta, ce te face sa dai pagina dupa pagina. Mi-a placut destul de mult incat sa o recomand si altora.
Am primit cartea din partea Editurii All, dar o gasesti la vanzare si .
Tu ai citit aceasta carte? Ce gen preferi?
Cu drag,
Alina
13 comentarii
Pe de alta parte poate si traducerea e de vina, in engleza poate suna altfel...
Simona Tucu
http://whitecharm.ro/
Multumim pentru recomandare